Localizare	Surt istoric	Cercetări arheologice
Aspecte fizico – geografice	Bibliografie	Autor articol

Localizare

Satul Călugăreni, component al comunei Adâncata, aşezat în partea de nord a comunei, se află situat pe DN 29A la o distanţă de 3 km de centrul comunei.
Este localizat în Podişul Dragomirnei (subunitate a Podişului Sucevei).
Are ca vecini:
- la nord comuna Zvoriştea (satele Poiana, Şerbăneşti, Slobozia);
- la est comuna Hânţeşti (satele Bereşti şi Hânţeşti);
- la sud satul Adâncata;
- în sud-vest Comuna Mitocu Dragomirnei

Scurt istoric al satului

Satul Călugăreni, a fost întemeiat la sfârşitul secolului al XIX-lea. Acest sat s-a conturat pe moşia locuitorilor din Adâncata după cum putem observa din fragmentul extras din lucrarea agronomului Ion Ionescu de la Brad, publicată în anul 1866 unde  prezintă limita satului Adâncata: „Linia trasă de călugăr porneşte de la piatra Hulubesci (Hulubişte) şi merge în scurgerea părăului Humăria, de acolo merge la piatra pomilor lui Andronic. Aceasta desparte Mitocul de Adâncata. De la pomii lui Andronic linia merge la Nurăiş de către Zvoriştea. De la Nurăiş, linia merge la movila şi piatra lui Nicodim. De la Nicodim la Olăreni şi de acolo la Podul Iepii, unde este şi piatra, şi de acolo moşia merge în colţ, lângă moşia Lepădatului. După aceea vine Valea Mare care desparte Adâncata de Hânţeşti şi merge până la Mihoreni, unde este iarăşi piatră. (…)”(Ion Ionescu de la Brad – Agricultura română din judeţul Dorohoi, Imperia Statului, 1866, pag. 435 – 436).

Satul Călugăreni a fost întemeiat după ce Ion Ionescu de la Brad a publicat lucrarea din care face parte citatul de mai sus. Astfel în 1899 preotul din Adâncata primeşte răspuns de la protoiereul C. Ciocoiu de la protoieria jud. Dorohoi: „La raportul nr 2. din 21 februarie 1899, vi se răspunde că sunt învoiţi locuitorii din satul nou ce se formează acum aproape de poiana pustie lângă hotarul Zvoriştei de pe moşia şi comuna Adâncata spre a ridica o casă mortuară la cimitirul de acolo unde să se oficieze serviciul înmormântărilor şi să se ţină necesarele obiecte de înmormântare de vor avea o adesiune pentru cimitir şi din partea primăriei respective putând încă acei locuitori prin spesele lor să facă casă mortuară aşa fel ca cu timpul din acel local să se poată face o capelă unde să se efectueze şi Sfânta Liturghie pentru uşurarea păcatelor celor decedaţi. Pentru capelă însă veţi raporta la timp spre a se cere înalta binecuvântare şi învoire chiriarhică.” (Gheorghe Giurcă – Monografia satului Adâncata din judeţul Suceava, Editura George Tofan Suceava, 2011).

În câteva luni în locul acelei case mortuare a fost construită o biserică de lemn aşa după cum reiese dintr-un proces verbal încheiat în data de 13 iulie 1899: „La cimitirul de la Satul Nou de lângă Poiana s-a făcut o capelă de lemn-bârne de către locuitori”(Registru pentru inspecţia Parohia comunei Adâncata, inv. nr. 74, foaia nr. 8 pe verso). Gheorghe Giurcă spune, în lucrarea sa, Monografia satului Adâncata: „Şi Satul Nou s-a numit încă multă vreme după aceea. De exemplu, pe vremea copilăriei mele, satului Călugăreni, înfiinţat în apropiere de locul numit Poiana Pustie, încă i se spunea în mod frecvent Satul Nou sau Pe Poiană.”      (Gheorghe Giurcă – Monografia satului Adâncata din judeţul Suceava, Editura George Tofan Suceava, 2011).

În anul 1930 comuna Adâncata a fost desfiinţată şi integrată în componenţa comunei Hânţeşti. Această modificare nu a durat decât vreo 3 ani, deoarece în 1933 comuna Adâncata a fost reînfiinţată şi integrată în structura judeţului Suceava (până atunci ea aparţinând judeţului Dorohoi), dar se pare că satul Călugăreni a rămas în structura comunei Hânţeşti, judeţul Dorohoi. În argumentarea acestei idei trebuie să menţionez că: „în 1938 a fost adoptată o nouă lege administrativă în baza căreia a avut loc o nouă arondare a comunelor. Pe baza ei, satul Mitocaş a intrat în componenţa comunei Mitocu Dragomirnei, Adâncata formând pentru o bucată de vreme singura comună cu acelaşi nume.” (Gheorghe Giurcă – Monografia satului Adâncata din judeţul Suceava, Editura George Tofan Suceava, 2011).

În anul 1947 locuitorii din satul Călugăreni au cerut ca satul lor sa fie încadrat în structura comunei Adâncata. Astfel, pe 25 ianuarie 1947 Pretura Plăşii „Cetatea Suceava” înaintează cererea locuitorilor Prefecturii judeţului Dorohoi: „Avem onoare a vă înainta alăturat cererea colectivă a locuitorilor din satul Călugăreni, comuna Hânţeşti prin care solicită alipirea la comuna Adâncata, cu rugămintea să binevoiţi a da cuvenitul aviz.” (Arhivele Naţionale, Fond Prefectura judeţului Suceava, dosar r. 117/1947, filă fără). Pe 10 februarie 1947 pretura raportează: „La ordinul Dvs. nr. 320/947, avem onoare a vă raporta că satul Călugăreni din comuna Hânţeşti, jud. Dorohoi nu poate fi alipit la comuna Adâncata, întrucât Prefectura Dorohoi nu avizează favorabil. Totodată raportăm că  cererea locuitorilor din acel sat a fost reţinută de Prefectura Dorohoi.” (Arhivele Naţionale, Fond Prefectura judeţului Suceava, dosar r. 117/1947, filă fără număr).

În anul 1964 satul Călugăreni împreună cu satul Feteşti au trecut din structura comunei Hânţeşti în structura comunei Adâncata.

În 1968 comuna Hânţeşti intră în componenţa judeţului Suceava, mai mult intră în structura comunei Adâncata, în final aceasta din urmă fiind formată din satele Adâncata, Călugăreni, Feteşti, Hânţeşti, Bereşti şi Arţari, devenind astfel una dintre cele mai mari comune din judeţ.

La 1 ianuarie 2004 se reînfiinţează comuna Hânţeşti având în componenţa sa satele Hânţeşti, Bereşti şi Arţari.

Cercetări arheologice

„La Hulubişte, în locul numit Lunca lui Pârlea, „în partea de sud-vest a satului Călugăreni, aproape de pădure, între satele Adâncata şi Călugăreni, au fost descoperite: fragmente ceramice grosiere de bucătărie şi din pastă fină, fără pictură, cultura Cucuteni, faza neprecizată, o coadă de polonic din cultura Cucuteni, fragmente ceramice Noua şi fragmente ceramice din perioada sec. XVII” (Mugur Andronic, Paraschiva Victoria Batariuc, Florin Hău, Monica Gogu, Bogdan Petru Niculică, Ion Mareş – Noi cercetări arheologice de teren în judeţul Suceava în Suceava. Anuarul Complexului Muzeal Bucovina, an XXIX – XXX, vol. I/2002 – 2003, Suceava 2004, p. 155-156).

Tot la Hulubişte, în punctul numit Odaia Cârcului, în urma cercetărilor au fost descoperite, printre altele: un fragment de topor de piatră şlefuită, fragmente ceramice cu cioburi pisate în pastă din epoca La Tene şi fragmente ceramice bastarnice, fragmente ceramice din perioada sec. al XVI-lea – al XVII-lea, precum şi fragmente da smalţ zgurificat (Mugur Andronic, Paraschiva Victoria Batariuc, Florin Hău, Monica Gogu, Bogdan Petru Niculică, Ion Mareş – Noi cercetări arheologice de teren în judeţul Suceava în Suceava. Anuarul Complexului Muzeal Bucovina, an XXIX – XXX, vol. I/2002 – 2003, Suceava 2004, p. 156).

În punctul numit Hulubiştea Mică, pe partea dreaptă a pârâului Lunca lui Pârlea, au fost identificate urme ale unei aşezări datând din faza Cucuteni A-B.

La Călugăreni – Grădini, în urma cercetărilor făcute au fost descoperite vestigii din perioada Bronzului Timpuriu şi Mijlociu.”

(Gheorghe Giurcă – Monografia satului Adâncata din judeţul Suceava, Editura George Tofan Suceava, 2011.)

Aspecte fizico – geografice

Relief

Satul Călugăreni este ridicat pe o întindere relativ plană, înconjurată de dealuri (de exemplu: Dealul Ciritei, Dealul Potviteanca, Dealul Bereşti, Dealul Năruişului etc.)

Clima

Clima specifică satului Călugăreni este cea continentală, ceva mai rece decât cea din Dorohoi sau Botoşani datorită influeţei pădurilor din jur. Temperatura medie anuală este de 7-8°C. Temperaturile extreme înregistrate în această regiune au fost de -31,4°C în luna ianuarie 1954 şi 40°C în luna iulie 2007.

Flora

Aceasta este reprezentată, în primul rând, de păduri (Potviteanca sau Hulubişte şi Viişoara).  Speciile de arbori existente în aceste păduri sunt cele de fag, stejar, carpen, tei, salcâm şi altele. Trebuie neapărat să spunem că Pădurea Viişoara, în trecut, se întindea până dincolo de Valea Mare adică până pe Dealul Bereştilor, acum fiind în mare parte distrusă de neglijenţă şi nepăsare. În poienile acestor păduri putem întâlni specii de ghiocei, brânduşe, viorele, brusture, cimbrişor, coada-calului, troscot, ferigă, muşeţel, păpădie, traista ciobanului, urzică, coada-şoricelului, rostopască, podbal, lumânărică, cicoare, pătlagină, stânjenel, fragi etc. Pe lângă toate acestea mai întâlnim şi arbuşti precum: alun, soc, păducel, călin, măceş, sânger etc. În aceste păduri mai cresc şi numeroase soiuri de bureţi (ciuperci), unii comestibili, alţii nu. Dintre cei comestibili enumerăm: zbârciogi, hulughiţe, hribi, chitoaşte, gălbiori, opintici şi alţii.
   În luncile râurilor întâlnim specii de rogoz, papură, stuf, stânjenelul de baltă, iarba câmpului etc.
   Plante cultivate atât pentru hrana oamenilor cât şi pentru cea a animalelor: porumb, grâu, cartof, sfeclă de zahăr, sfeclă de furaj, secară, orz, ovăz, lucernă, trifoi, mai nou soia şi rapiţă etc.
   În grădinile oamenilor găsim tot felul de pomi fructiferi ca de exemplu: meri, peri, vişini, cireşi, pruni, gutui, nuci ş.a.

Fauna

Aceasta este reprezentată de animalele sălbatice: cerbi, mistreţi, veveriţe, vulpi, dihori, nevăstuici, bursuci, arici, iepuri, popândăi, şoareci de câmp, hârciogi, diverse specii de şerpi, şopârle, broaşte etc.
   Să nu uităm de păsările sălbatice: rândunica, barza, vrabia, mierla, ciocănitoarea, piţigoiul, stigletele, prepeliţa, scatiul, huhurezul, cucuveaua, bufniţa, ciocârlia, pupăza, graurul, cioara, gaiţa, uliul, eretele, coţofana, ţarca, ochiul-boului, turturica, privighetoarea, corbul etc.
   La acestea se adaugă binecunoscutele animale şi păsări domestice.

,

Solurile

Satul Călugăreni dispune de soluri de slabă calitate pentru agricultură, lucru ce se datorează faptului că terenul agricol provine în urma defrişării pădurii: „În vechime, mai tot trupul acestei moşii era acoperit cu pădure mare în care s-au făcut curături, în urmă locuinţe şi apoi sat şi locuri de agricultură.” (Lahovari, George Ion – Marele dicţionar geografic al României, vol. I., fasc. I, II, Bucureşti, 1898, pag. 11). Astfel, dintre tipurile de sol întâlnite amintim: soluri cenuşii de pădure, soluri brune de pădure şi soluri minicomplexe.

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică de suprafaţă este compusă dintr-un singur pârâu permanent şi anume pârâul Valea Mare dar şi din mai multe pârâiaşe (cele mai important fiind pârâul Humăria şi pârâul de la marginea Poieniţei) a căror ape seacă în anii mai secetoşi.
   Pârâul Valea Mare îşi are izvoarele în dealul Vărăria şi se varsă în râul Siret. În pârâul Valea Mare se varsă pârâul Humăria şi pârâul de la marginea Poieniţei după ce se întâlnesc undeva în Luncă.
   Reţeaua hidrografică subterană dispune de importante rezerve de apă.

Bibliografie

Gheorghe Giurcă – Monografia satului Adâncata din judeţul Suceava, Editura George Tofan Suceava, 2011

http://www.adancata.ro/monografie.php

 

Studiu realizat de Lupaşcu Florina, studentă la Facultatea de Istorie şi Geografie din Suceava, specializarea Geografia Turismului, anul 3.

Localizare	Surt istoric	Cercetări arheologice
Aspecte fizico – geografice	Bibliografie	Autor articol